​Ai aflat despre beneficiile terapiei cu apă cu hidrogen molecular, dar mai ai încă întrebări? Am răspuns la cele mai frecvente întrebări mai jos. Dacă ai și alte întrebări, scrie-le într-un comentariu la acest articol și îți vom răspunde.

Este hidrogenul sigur?

Da. Hidrogenul gazos s-a dovedit a fi foarte sigur în concentrații de sute de ori mai mari decât cele în care este folosit în terapie. Iată câteva exemple:

Siguranța hidrogenului a fost prima dată dovedită la sfârșitul anilor 1800, când hidrogenul era folosit pentru a localiza rănile provocate în intestine prin împușcare. Rapoartele au arătat că nu există efecte toxice su uritații nici măcar în cele mai sensibile țesuturi.

Un alt exemplu bun al siguranței hidrogenului este că hidrogenul este folosit (în concentrații foarte mari) în scufundările la mare adâncime începând cu anul 1943, pentru a preveni starea de rău provocată de decompresie. Studiile au arătat că nu există efecte toxice ale hidrogenului, chiar la concentrații și presiuni ridicate (98,87% H2 și 1,26% O2 la 19,1 atm.).

Mai mult, hidrogenul gazos este un element prezent în mod natural în corp, deoarece după o masă bogată în fibre bacteriile intestinale pot produce litri de hidrogen zilnic. Acesta este un alt beneficiu al consumului de fructe și legume. 

Pe scurt, hidrogenul este un element normal în corpul nostru, spre deosebire de o substanță străină și necunoscută corpului care poate fi produsă doar în laborator.

Hidrogenul dizolvat în apă este același lucru cu hidrogenul gazos din apă?

Modul în care hidrogenul se găsește în apă înfluențează stabilitatea lui și viteza cu care el iese din apă și se disipă în aer. Hidrogenul poate exista în apă ca:

• gaz complet dizolvat
• sub formă coloidală sau în suspensie
• ca macro-bule (bule mari) de gaz, care ies din apă aproape imediat.

Important: nu e suficient să introduci hidrogen gazos în apă ca să obții o apă terapeutică. Hidrogenul trebuie să fie dizolvat în apă. Dacă hidrogenul este doar sub formă de bule gazoase, el va ieși din apă imediat și se va disipa în atmosferă, iar apa pe care o vei bea nu avea hidrogen aproape deloc. 

Proba cu bricheta

Un exemplu excelent de hidrogen nedizolvat poate fi văzut la așa numita “probă cu bricheta”, în care o flacără este ținută aproape de ieșirea de apă alcalină a unui ioinzator de apă. Se aude un sunet ca un pârâit și se pot vedea mici scântei deoarece hidrogenul care iese din apă se aprinde.

Problema e că hidrogenul care se aprinde este doar hidrogenul nedizolvat în apă, care se evaporă imediat în aer, și deci nu îți oferă nici o valoare terapeutică.

Deci, sunetul ca un pârâit, ca niște mici pocnituri care se aude la testul cu bricheta arată doar că a fost produs hidrogen prin electroliză, dar cantitatea dizolvată în apă s-ar putea să fie sub nivelul terapeutic.

“Apa lăptoasă” și bulele de gaz

Hidrogenul nedizolvat poate de asemenea să fie observat uneori la unele ionizatoare de apă atunci când apa arată “lăptoasă” sau “cețoasă” din cauza bulelor mari de hidrogen gazos. Deci, doar pentru că o apă arată lăptoasă sau pentru că vezi multe bule în apă asta nu înseamnă că apa are o concentrație mare de hidrogen molecular. De fapt, concentrația de hidrogen molecular dizolvat poate chiar să fie sub nivelul detectabil sau terapeutic. 

Ionizatoare de apă au fost concepute cu zeci de ani înainte ca importanța hidrogenului să fie cunoscută. De aceea ele au fost proiectate să producă apă alcalină și nu apă cu hidrogen dizolvat. De fapt, unele ionizatoare pot produce apă cu alcalinitate foarte mare, dar fără cantități detectabile de hidrogen.

Alte ionizatoare de apă pot produce un nivel bun de hidrogen atunci când electrozii și conductele lor sunt curate, dar după ce apar depuneri de săruri în interiorul lor, concentrația de hidrogen poate scădea sub nivelul detectabil. Durata până când apar aceste depuneri poate fi de câteva zile, săptămâni sau luni, în funcție de sursa de apă și de cât de folosit este ioinzatorul. 

Aceasta subliniază cât de importantă este curățarea regulată a ionizatorului, și performanța sistemului de autocurățare al acestuia. Fiecare tip de ionizator are o perioadă recomandată la care curățarea manuală trebuie făcută. Cu cât sistemul de autocurățare al ionizatorului este mai avansat, cu atât curățarea trebuie făcută mai rar.

În concluzie, din toată cantitatea de hidrogen molecular produsă de un ionizator, cea care contează pentru tine e doar cantitatea de hidrogen dizolvat. Cu cât cantitatea de hidrogen dizolvat este mai mare în raport cu cantitatea totală de hidrogen produsă de către aparat, cu atât mai eficient este aparatul respectiv. Astfel, dacă un sistem (ionizator de apă, generator de hidrogen) ar fi perfect optimizat nu ar trebui să vezi bule de hidrogen în apă sau să auzi sunete la testul cu bricheta.

Prezența bulelor și a sunetului la testul cu bricheta nu înseamnă că apa conține o concentrație mare de hidrogen. De asemenea, nu înseamnă nici că apa nu conține hidrogen sau conține o concentrație mică. Pur și simplu aceste simptome nu spun nimic despre cât hidrogen este dizolvat în apă, ceea ce e singurul lucru care contează pentru tine.

Câtă apă cu hidrogen are trebui să bei ca să obții beneficii pentru sănătate? 

Aceasta este întrebarea pe care și-o pun și cercetătorii și este încă în curs de investigare. În studiile făcute până acum pe oameni și pe animale s-au folosit doze între 0,5 și 1,6 mg de hidrogen pe zi, iar aceste doze au arătat beneficii semnificative statistic.

Dacă apa ta are o concentrație de hidrogen de 1 ppm (echivalentul a 1 mg/L), atunci doi litri pe zi îți vor da o doză de 2 mg de hidrogen (H2). Aceste doze sunt pur și simplu ce s-a observat că are efecte în studiile de până acum. Pentru anumiți oameni și pentru anumite dozele eficiente pot fi mai mari sau mai mici.

Dacă privim din alt punct de vedere, vedem că apele din izvoarele vindecătoare renumite în lume cum sunt cele din Nordenau (Germania), Lourdes (Franța), Tlacote (Mexic), Nadana (India), Hita Tenryosui, Japonia, au concentrații de hidrogen molecular (H2) dizolvat în apă între 0,2 si 0,8 ppm. Aceste concentrații și chiar concentrații mai mari le poți obține la tine acasă folosind un ionizator de apă sau cu un generator de hidrogen.

Înseamnă mai mult hidrogen mai multe beneficii? 

Poate că da, poate că nu … Există evident o cantitate minimă de hidrogen necesară pentru ca să obții beneficii pentru sănătate. Această cantitate poate și ea să fie diferită de la persoană la persoană.

Este important de știut că nu poți să ai o problemă pentru că ai consumat prea mult hidrogen. Acesta nu se acumulează în corp, deci pur și simplu vei expira hidrogenul de care corpul tău nu are nevoie. În multe cazuri s-a observat o dependență clară a efectului de mărimea dozei, deci cu cât hidrogen mai mult se administra cu atât erau efectele mai puternice.

Există, de asemenea, afirmații încă nedovedite care sugerează că o cantitate mai mare de hidrogen oferă beneficii mai mari. Dar încă sunt necesare mai multe cercetări în acest domeniu pentru un răspuns bine documentat.

Hidrogenul gazos nu se pierde imediat din apă?

Da, hidrogenul începe să iasă din apă imediat, dar nu dispare brusc din apă. În funcție de mărimea suprafeței de contact a apei cu aerul, de gradul de agitație al apei, etc., hidrogenul poate sta în apă pentru câteva ore sau mai mult înainte să îi scadă concentrația sub nivelul terapeutic.

Apa cu hidrogen seamănă la comportament cu apa carbogazoasă care conține dioxid de carbon (CO2), care nu iese tot din apă atunci când deschizi sticla. Treptat însă dioxidul de carbon iese din apă și după ceva timp apa nu mai este carbogazoasă, de aceea e mai bine să bei apa înainte să devină plată. Exact la fel se întâmplă și cu apa cu hidrogen, care în loc de dioxid de carbon dizolvat are hidrogen dizolvat.

Cât timp rămâne hidrogenul molecular (H2) în​ apă?

La fel ca atunci când deschizi o doză de suc acidulat, imediat ce apa cu hidrogen molecular (H2) este este lăsată în aer liber la presiune atmosferică normală, concentrația de hidrogen scade până când ajunge în echilibru cu presiunea parțială a hidrogenului din atmosferă, ceea ce înseamnă o concentrație a H2 în apă de 8,67 x 10-7 mg/L.

Deoarece hidrogenul este cea mai mică moleculă din univers, este capabil să difuzeze prin toate recipientele de plastic și multe alte tipuri de recipiente. De aceea, hidrogenul are cea mai mare rată de efuziune (scurgere) dintre toate gazele. 

Viteza de separare și disipare din apă a hidrogenului molecular (H2) este direct proporțională cu temperatura, agitația lichidului, și suprafața de contact cu aerul.

Un recipient de 500 ml cu apă cu hidrogen, descoperit, are o rată de înjumătățire de circa 2 ore. Altfel spus, dacă lăsăm recipientul cu o apă cu o concentrație de H2 de 1,6 mg/l, descoperit în aer liber, la temperatura camerei, fără să agităm apa, concentrația de hidrogen molecular (H2) din apă va fi de aproximatix 0,8 mg/l după două ore. Totuși, rata de disipare nu este exact liniară. 

Există o legătură directă între ORP și concentrația de hidrogen molecular (H2) din apă?

Important: Chiar dacă ai o apă cu un ORP negativ mare, asta nu înseamnă că apa aceea are și o cantitate mare de hidrogen dizolvat. Poți să ai o apă cu un ORP de -700 mV care să aibă peste 1 ppm de hidrogen sau sub 0,05 ppm de hidrogen. 

Cât hidrogen se poate dizolva în apă?

Concentrația de hidrogen gazos (H2) este de multe ori raportată în moli (moli/litru (M) sau milimoli/litru mM), părți pe milion (ppm), părți pe miliard (ppb), sau miligrame pe litru (mg/l). În soluții diluate, 1 ppm este aproximativ egal cu 1 mg/l și de aceea de obicei cele două unități sunt folosite interschimbabil. Masa molară a hidrogenului este de circa 2 mg/milimol, deci un 1 mg este aproximatic egal cu 0,5 moli. În consecință, 1 ppm = 1 mg/l = 0,5 mM.

Concentrația hidrogenului gazos (H2) în apa obișnuită (de la robinet, îmbuteliată, filtrată) este de aproximativ 8,65 x 10-7 mg/L. Cu alte cuvinte, în apă sunt mai puțin de 8 milionimi de miligram de H2. De aceea hidrogenul molecular (H2) din apa normală filtrată nu are nici o valoare terapeutică. Este pur și simplu mult prea puțin.

În literatura științifică, concentrația de 1,6 mg/l (1,6 ppm sau 1600 ppb) este considerată concentrația “de saturație”, deoarece aceasta ar fi concentrația care s-ar atinge în apă dacă atmosfera ar fi compusă numai din hidrogen, și ar avea presiunea atmosferică de la nivelul mării, care este de 760 mm coloană de mercur (1,01 bar), adică 1 atmosferă (atm). 

Alte întrebări?

​Ai și alte întrebări despre terapia cu hidrogen molecular la care ai vrea să știi răspunsul? Scrie-le într-un comentariu mai jos. Și dacă ți-a plăcut articolul, te rog dă-i un share. Îți mulțumesc.